Kei car-ul care a învățat să arate ca un off-road adevărat — pentru câțiva bănuți
Un proprietar din Japonia și-a ridicat kei car-ul cu un țol, a montat anvelope Geolandar și a refăcut aspectul cu autocolante de la magazinul de 100 de yeni.
Daihatsu Taft se cumpără de obicei ca un kei crossover ieftin pentru oraș — și de obicei povestea se oprește aici. Dar un proprietar din Japonia avea alte planuri. Nu a construit un vehicul de expediție. Nu a aruncat sute de mii de yeni pe kituri de firmă. Și-a transformat Taft-ul într-o mină-„dubă comercială americană” cu o atitudine outdoor adevărată — cu un buget aproape ridicol.
Baza a fost un Taft G Turbo de mâna a doua, cumpărat în urmă cu vreo doi ani. Logica era aproape banală: preț accesibil și caroserie pătrățoasă care cere singură să fie personalizată. Proprietarul l-a ridicat cam un țol, a montat jante de oțel Daytona de 14 țoli și anvelope Yokohama Geolandar X-AT. Un adevărat off-road? Evident că nu. Dar vizual, kei car-ul a primit în sfârșit exact ce-i lipsea Taft-ului de serie — o postură mai solidă, profil de cauciuc agresiv și prezența unui SUV mic, în loc să fie pur și simplu încă un hatchback urban înalt.
Cel mai interesant nu este însă suspensia. Sunt detaliile. Pe portbagajul de pe acoperiș, montat din fabrică, stă un fairing INNO care anterior trăia pe un Mira Gino. Inscripțiile de pe portiere și grila frontală sunt asamblate din litere autocolante cumpărate într-un magazin cu 100 de yeni. Plasa din grilă este o simplă plasă de plastic de la magazinul de bricolaj. Fixarea? Banda dublă adezivă și coliere de plăcuțe — ca totul să poată fi demontat și mașina readusă la starea de origine oricând.
Culoarea originală Ceramic Green Metallic rămâne dominantă, iar accentele albe sunt împrăștiate pe oglinzi, ramele proiectoarelor de ceață, elementele decorative din spate și interior. Inserțiile portocalii din jurul levierului de viteze, al gurilor de aerisire și al bordului au fost revopsite cu lac alb — tot același, de la Daiso. Secretul nu stă în prețul spray-ului. Secretul stă în pregătire: un grund cu aderență și mai multe straturi subțiri au transformat o lucrare DIY în ceva ce arată ca o opțiune de fabrică.
Și aici vine surpriza pentru segmentul kei — acest Taft nici măcar nu încearcă să se bată cu Suzuki Jimny. Jimny este mai scump, mai serios în off-road și mai dur la utilizarea zilnică. Taft-ul joacă un cu totul alt joc: oraș, escapade de weekend, plajă, fotografii în natură, drumuri proaste în doze mici și mult caracter vizual. Tocmai de asta tuningul fără sudură, fără flex și fără kituri de firmă scumpe pare aici o alegere asumată, nu o cârpăceală.
Proiectul nu impresionează prin amploare. Impresionează prin precizie. Proprietarul n-a încercat să transforme Taft-ul în ceva ce nu este. A văzut pur și simplu imaginea care era deja ascunsă în caroseria aceea pătrățoasă — și a scos-o la suprafață.