Mașinile cele mai ieftine ale Europei sunt la o singură normă de dispariție
Stellantis, Volkswagen și Renault se opun Bruxellesului pentru o etichetă care ar putea șterge mașinile cele mai ieftine ale Europei. Iată ce e cu adevărat în joc.
Nimeni nu se aștepta la așa ceva. Dacia Sandero și Peugeot 208 — două dintre cele mai accesibile mașini din Europa — ar putea dispărea tăcut din showroom-uri. Și tocmai într-acolo se îndreaptă lucrurile. Stellantis, Volkswagen și Renault, care împreună reprezintă peste 60% din toată producția auto a UE, au cerut Bruxellesului să rescrie de urgență regulile unui joc numit „Made in Europe”. Miza nu este politica abstractă. Miza este viitorul celor mai ieftine mașini din Europa.
Declanșatorul este viitoarea politică industrială a UE. Ideea sună simplă: să sprijine fabricile locale și să blindeze piața împotriva concurenței externe — în primul rând cea chineză. Logic? Pe hârtie da. În practică — un dezastru.
Problema este că jumătate din mașinile de larg consum destinate Europei sunt asamblate în afara Europei. Renault și Stellantis produc de ani buni în Maroc. Hyundai, Ford, Toyota și Fiat — în Turcia. Nissan — în Marea Britanie. Nu este periferia, este coloana vertebrală a segmentului ieftin. Dacia Sandero, Dacia Jogger, Peugeot 208 — exact modelele fără care cumpărătorul european mediu pur și simplu nu-și poate permite o mașină nouă.
Cifrele impresionează. Doar anul trecut, Renault și Stellantis au produs în Maroc peste 500.000 de vehicule — aproape toate au plecat în Europa. Stellantis extinde fabrica de la Kenitra, iar Marocul ar putea ajunge curând aproape de 1 milion de mașini pe an. Mai mult decât Franța. Adaugă cele 750.000 de vehicule exportate din Turcia în UE și ai colacul de salvare al segmentului ieftin. Producția în țări europene scumpe distruge instant principalul lor argument — prețul.
Potrivit Motor.es, pe 12 iunie Volkswagen, Stellantis și Renault au trimis UE o contrapropunere. Formula este simplă și sună aproape ca un slogan — „70:70”. Dacă 70% dintre mașinile vândute în UE de un producător conțin cel puțin 70% conținut european în inginerie, producție și lanț de aprovizionare, întreaga gamă este considerată „Made in Europe”. Restul de 30% poate veni în continuare din Maroc, Turcia, Marea Britanie, Coreea de Sud sau Japonia. Fără pierderea subvențiilor. Fără penalități. Fără întrebări.
Logica celor trei giganți este transparentă. Vor să protejeze locurile de muncă din UE fără a demonta ecosistemul modelelor ieftine construit în decenii. Un reprezentant Renault a spus-o fără ocolișuri: propunerea trebuie să apere conținutul european — fără a sufoca întreaga amprentă productivă a companiei.
Mai există o capcană. Majoritatea acestor fabrici de peste hotare produc încă preponderent mașini cu motor termic. Mild-hibrizii, HEV-urile și PHEV-urile pătrund treptat, dar trecerea masivă la electric merge mai lent decât și-ar dori Bruxellesul. Noile reguli ar putea lovi de două ori: prin geografia producției și prin accesibilitatea mașinilor în general.
Paradoxul este clar. UE vrea să-și apere industria de China. Și riscă să-și sufoce propriile modele ieftine — tocmai cele care au ținut clasa de mijloc pe patru roți timp de decenii. Finalul ar putea fi neașteptat: mai puține mașini ieftine în showroom-uri și mult mai multe dezbateri despre unde, mai exact, începe și se termină Europa.