La începutul lui iulie, Renault a trântit ușa în nasul producătorilor chinezi. Acum ușa este din nou întredeschisă. Nu este o cotitură industrială: uzinele grupului merg aproape la limită, iar cine bate la ușă va trebui să le aducă francezilor ceva mult mai bun decât o linie goală.
Directorul general al Renault Group, François Provost, a declarat pentru revista Autocar că este deschis să producă mașini pentru companii chinezești — dacă afacerea merită. Doar că Renault „nu se grăbește” să li se alăture concurenților europeni care și-au cedat deja liniile libere unor mărci chinezești.
S-a schimbat în primul rând tonul. La începutul lui iulie, Provost spunea că Renault nu intenționează să deschidă uzinele europene producătorilor chinezi și nu planifică alianțe industriale noi cu ei. Compania își sublinia independența și lipsa capacităților libere. Rezerva legată de o afacere care merită sună cu totul altfel.
Iar poziția Renault chiar este una aparte. În mai, la un eveniment Financial Times, Provost estima gradul de utilizare a rețelei industriale europene la circa 85% și spunea că grupul nu are niciun motiv să își împartă fabricile cu cineva. Media europeană este estimată la aproximativ 55%. Aici stă toată diferența: unii caută comenzi din afară, alții își permit să aleagă.
Concurenții nu mai aleg. Stellantis se pregătește să producă electricele Voyah ale Dongfeng la Rennes și asamblează deja Leapmotor. Ford cedează o parte din uzina de la Valencia proiectelor Geely. Nissan negociază cu Chery asamblarea în contract la Sunderland. Renault nu apare pe listă — deocamdată.
Nici pentru cifre grupul francez nu are nevoie de producția în contract. În primul semestru din 2026 veniturile au crescut cu 9,5%, până la 30,25 miliarde de euro, profitul net atribuibil grupului a ajuns la 705 milioane de euro, iar ținta anuală de circa 5,5% marjă operațională a fost confirmată — după 5,2% pe șase luni.
Și iată detaliul care răstoarnă toată povestea: o parte din această creștere vine din vânzările către parteneri. Renault construiește deja mașini pentru Nissan și Mitsubishi, are contracte de producție cu Volvo Group prin Renault Trucks și cu Ford, iar până în 2030 vrea să fabrice pentru parteneri peste 300.000 de vehicule pe an pe trei continente. Mașinile altora pe propriile linii nu au aici nimic exotic. Într-o înțelegere cu chinezii ar fi nou un singur lucru — naționalitatea clientului.
Ce va cere Renault în schimb a explicat Provost încă din iunie, la Bruxelles. Europa, spune el, ar trebui să oblige companiile chinezești să cumpere componente de la furnizori europeni, nu doar să asambleze mașini aici: aproximativ 95% din valoarea creată la asamblare revine furnizorilor. Tehnologie, componente, scară suplimentară, un proiect concret — asta este moneda unei astfel de înțelegeri. Promisiunea de a umple o linie nu se convertete în ea.
Colaborarea cu China nu este o noutate pentru Renault. Grupul se sprijină pe lanțurile de aprovizionare și pe inginerii din China pentru a accelera dezvoltarea, iar împreună cu Geely conduce compania Horse Powertrain. Potrivit Bloomberg, francezii negociază cu Chery o alianță de producție și distribuție în America de Sud — acces la uzinele din Columbia și Argentina în schimbul banilor și al modelelor. În același timp, Provost insistă că modelele Renault europene trebuie dezvoltate în Europa.
Următorul punct real de verificare nu va fi o nouă declarație a șefului, ci un trio concret: o marcă chinezească, un model și o uzină europeană. Renault nu a anunțat nimic de acest fel, deci vorbim despre lărgirea unei poziții de negociere, nu despre cedarea de capacități. Rețineți rezerva despre afacerea care merită. După ea se va măsura totul.
