Rivian își extinde ambițiile în domeniul conducerii autonome, dar trasează o linie clară: ceea ce contează rămâne în interiorul companiei. După un acord tehnologic de 5,8 miliarde de dolari cu Volkswagen Group, a devenit limpede că funcționalitatea fără șofer prezentată pe prototipurile Rivian R2 nu face parte din efortul comun. Înțelegerea acoperă o arhitectură zonală de control, un sistem de operare în timp real și infotainmentul, însă lasă pe dinafară soluțiile de interfață și inteligența artificială care le alimentează. Este o alegere calculată, menită să protejeze straturile cu adevărat diferențiatoare.

Intriga centrală ține de avansul în paralel al Large Driving Model (LDM), un model mare end-to-end dedicat controlului vehiculului, apropiat ca filozofie de modelele mari de limbaj. Compania îl descrie drept un sistem care învață în timp și extinde treptat capabilitățile autonome, în mod specific pe vehiculele Rivian. În loc să urmărească robotaxiurile, Rivian împinge ideea autonomiei personale — de pildă, camioneta sau SUV-ul care vine să te întâmpine la aeroport și te duce acasă. Este un pariu pragmatic pe funcții pe care proprietarii chiar le pot folosi zi de zi, un scenariu care are sens dincolo de promisiunile grandioase.

Baza hardware primește, la rândul ei, atenția cuvenită. Odată cu prototipul R2, compania a prezentat o nouă generație de LiDAR și spune că intenționează să o introducă pe R2 de serie până la finele lui 2026 ca dotare standard de nouă generație, fără posibilitate de retrofit pentru vehiculele existente. În paralel, sistemul actual de condus fără mâini este programat să acopere 3,5 milioane de mile de drumuri în Statele Unite și Canada — dincolo de principalele autostrăzi, către o rețea vastă de șosele obișnuite. Dacă Rivian își respectă promisiunea, zona în care condusul fără mâini chiar e utilizabil s-ar lărgi semnificativ.