Multă vreme, BMW a fost privit drept unul dintre cei mai fermi susținători ai cutiilor cu dublu ambreiaj: DCT-urile au apărut pe M3, M4, M5, M6 și pe câteva modele obișnuite. În ultimii ani însă, marca și-a schimbat direcția și a trecut la automate clasice. Motivele sunt mai multe și, de fapt, mult mai pragmatice decât par la prima vedere.

Principalul factor este confortul. Șeful dezvoltării BMW M, Dirk Hacker, spunea în 2023 că clienții se plângeau de smucituri și de un comportament stângaci în trafic. O cutie DCT strălucește pe circuit, dar la viteze de parcare sau în mers bară la bară se poate simți neastâmpărată, iar asta ajunge să-i obosească pe proprietari. Iar când mare parte din timp îl petreci în oraș, liniștea la volan devine un criteriu care cântărește mai mult decât spectaculozitatea tehnică.

Costul este următoarea piesă a puzzle-ului. Două ambreiaje înseamnă cheltuieli suplimentare pe linia de producție și întreținere mai complicată. Între timp, automate moderne cu convertizor de cuplu — în special ZF 8HP — au devenit atât de rapide și precise încât, la capitolul performanță, stau practic la același nivel cu DCT-urile. BMW susține că automata nu mai cedează teren nici la accelerație, nici la eficiența consumului.

Mai intervine și durabilitatea. Episodul PowerShift de la Ford a arătat cum o DCT se poate transforma într-o bătaie de cap, cu supraîncălziri, vibrații și defecțiuni electronice. Tot mai mulți producători se feresc de acest risc. Hyundai trece, de asemenea, la o automată convențională pe noul Santa Fe pentru a îmbunătăți ușurința la condus.

În cele din urmă, sistemele cu dublu ambreiaj rămân o opțiune de nișă — în principal pentru PDK-ul Porsche sau supercarurile McLaren. BMW pariază acum pe finețe, versatilitate și ușurință în utilizarea de zi cu zi, iar o automată este unealta potrivită pentru această misiune. În viața reală, acel compromis contează de regulă mai mult decât să tai o zecime dintr-un timp pe tur.