Uneori e de ajuns o privire — acest Chevrolet n-a fost făcut niciodată pentru plimbări liniștite de duminică. Un Chevrolet Impala SS Convertible din 1966 pleacă la licitația Mecum din Harrisburg. Un american mare decapotabil din epoca în care Impala încetase deja să fie doar varianta mai bogată a lui Bel Air și devenise un simbol de stil de sine stătător. Revopsit într-un albastru viu, cu capotă pliabilă din vinil alb peste un habitaclu negru și o pereche de scaune cupă în față.
Și acum partea cea mai interesantă. Sub capotă stă un Big Block de 427 inci cubici cu un litraj de 7,0 litri, cuplat la o transmisie manuală Muncie M20 cu patru trepte. Pentru o decapotabilă Chevrolet din anii șaizeci este o combinație rară: prezență spectaculoasă și implicare mecanică autentică în același caroserie.
Nici dotarea nu se lasă mai prejos. Capotă electrică, consolă centrală, servodirecție, frâne pe disc în față cu servoasistență, climatizator Vintage Air, instrumente suplimentare. Jantele Cragar SS și anvelopele BFGoodrich Radial T/A cu litere albe în relief completează tabloul — genul de detaliu pentru care colecționarii plătesc bucuroși în plus.
Până în 1966 Impala parcursese deja un drum lung. Prima generație a apărut la sfârșitul anilor ’50 ca model de vârf al Chevrolet. În 1961 sigla SS și-a făcut prima oară apariția în istoria modelului. Iar în 1965 a venit adevărata cotitură: Impala a primit o platformă complet nouă cu șasiu perimetral, în locul vechiului X-Frame. Vânzările au explodat — peste un milion de mașini într-un singur an.
Un an mai târziu, designul a fost împrospătat ușor. Grilă nouă, planșă de bord redesenată, stopuri spate dreptunghiulare în locul vechilor triplete rotunde. Pentru colecționari, Impala SS Convertible nu înseamnă doar putere. Este un Chevrolet decapotabil mare, cu poziție corectă la volan, mult crom, o caroserie lungă și un motor care transformă o plimbare liniștită într-un eveniment.
Licitația se va desfășura vineri, 24 iulie. Uneori, valoarea unei clasice nu stă în a fi irepetabilă până la ultimul șurub. Stă în faptul că mașina încă arată ca pregătită pentru o seară de vară cu plafonul coborat — ca și cum acei șaizeci de ani nu ar fi existat.
