Povestea V8‑urilor moderne de la General Motors s-a împotmolit într-un obstacol aparent banal: uleiul de motor. Pe fundalul unor defecțiuni și rechemări care afectează sute de mii de vehicule, cauza centrală este descrisă drept lubrifierea insuficientă a unor componente. Când uleiurile cu vâscozitate foarte scăzută își pierd rezistența peliculei la temperaturi și sarcini ridicate, metalul ajunge să atingă metalul. Rezultatul e previzibil: uzură accelerată și, în cel mai rău caz, avarii serioase ale motorului. Privite din atelier, concluziile nu surprind: când pelicula cedează, nimic nu mai separă suprafețele.

Semnificativ este că remediul nu e revoluționar, ci pragmatic. În buletinele de service, GM a recomandat deja trecerea la uleiuri cu vâscozitate mai mare pentru unele motoare problematice, iar plângerile repetate s-au redus vizibil. Acum, potrivit unor rapoarte din industrie, inginerii ar putea specifica din start un ulei mai gros pentru următoarea generație de V8, ca să nu mai repare consecințele după începerea vânzărilor. Pare că rațiunea, nu o soluție spectaculoasă, face diferența — o opțiune care pune sănătatea mecanică înaintea ambițiilor pe hârtie.

Discuția s-a ascuțit după ce sondajele au arătat că majoritatea proprietarilor preferă vâscozități mai mari pentru noile V8, punând durabilitatea și previzibilitatea înaintea câștigurilor microscopice de consum. În esență, e o reacție la anii recenți, când uleiurile ultrafluide au fost alese pentru a stoarce puncte formale de eficiență și a îndeplini cerințe — costuri pe care, în final, șoferii le-au suportat. În utilizarea de zi cu zi, acest compromis a părut mereu dezechilibrat, iar experiența arată că liniștea la volan cântărește mai mult decât zecimile de pe fișa tehnică.

Un alt factor la lucru este posibila relaxare a constrângerilor privind economia de combustibil. Dacă presiunea de a vâna fiecare zecime se diminuează, producătorii pot alege mai ușor uleiuri care protejează cu adevărat motorul, nu doar arată bine în cifrele ciclurilor de test. Schimbarea arată mai puțin ca o revoluție și mai mult ca un echilibru venit cu întârziere — realismul tehnic înlocuind matematica de laborator.