Mazda și-a câștigat renumele de „BMW-ul japonez”: arată bine, e accesibilă și chiar oferă plăcere autentică la volan. Totuși, atât proprietarii, cât și Administrația Națională pentru Siguranța Traficului pe Autostrăzile din SUA (NHTSA) remarcă un mănunchi de probleme cronice care reapar de la o generație la alta. Tarantas.News a adunat aceste puncte sensibile recurente, iar contrastul — o mașină grozavă de condus, dar cu câteva neajunsuri persistente — le va suna familiar fanilor mărcii.

Cea mai răspândită durere de cap rămâne coroziunea. Modelele Mazda3 și Mazda6 din anii 2000 și 2010 sunt deosebit de expuse, cu rugină pe elementele de suspensie, aripile roților și subcadre. Chiar și cu caroserii galvanizate, metalul din zonele cu multă sare pe drumuri se degradează surprinzător de repede.

La fel de enervant a fost fenomenul așa-numitelor borduri „topite” la Mazda3 și Mazda6 produse între 2009 și 2013. Sub soare puternic, plasticul devenea lipicios și lucios, afectând vizibilitatea. Constructorul a răspuns prin extinderea garanției la 10 ani pentru înlocuirea pieselor defecte.

Nici la capitolul multimedia nu e totul fără cusur. Sistemul Mazda Connect adună plângeri pentru blocaje ale interfeței, sincope cu Apple CarPlay și comenzi vocale capricioase. În plus, multe feedback-uri indică faptul că transmisiile Skyactiv pot părea letargice, cu schimbări uneori bruște sau ezitări la plecarea de pe loc — puține lucruri taie mai repede elanul la volan decât o cutie indecisă.

Sub capotă, lucrurile nu sunt perfecte. În timp, motoarele Skyactiv-G pot acumula depuneri de carbon, cu scăderea puterii și apariția codului P0300. Există și nemulțumiri privind motoarele timpurii cu temporizare variabilă a supapelor, unde fazorii axului cu came sunt predispuși la defectare.

La final, Mazda este criticată și pentru vopseaua subțire. Nuanța-emblemă Soul Red arată spectaculos, dar se zgârie ușor și poate începe să se exfolieze.

Chiar și așa, Mazda rămâne printre mărcile mai fiabile, iar proprietarii admit că păstrarea mașinii în formă optimă cere pur și simplu mai multă atenție.