Franța vrea să lase mașinile cu adevărat autonome pe șosele încă din 2027 — dar nu înainte ca Tesla să dovedească faptul că Autopilot-ul său respectă legea. Ministrul Transporturilor, Philippe Tabarot, a refuzat să autorizeze FSD în forma sa actuală și a indicat direct două motive: sistemul depășește viteza legală și pierde controlul asupra atenției șoferului exact acolo unde este cel mai periculos — în oraș.
Exemplul dat de ministru sună ca un proces-verbal gata întocmit: 70 km/h acolo unde limita este de 50. Nu este o eroare izolată, ci chiar logica sistemului — o depășire de 40% atunci când traficul din jur circulă cu această viteză. Și nu se oprește aici: potrivit lui Tabarot, în unele cazuri abaterea ajunge la 50% — fără nicio comandă din partea șoferului. Autoritățile franceze nu au prezentat încă un raport tehnic public cu condițiile acestor teste.
A doua obiecție vizează atenția șoferului. Schimbarea benzii, intersecțiile, sensurile giratorii — exact acolo unde o greșeală costă cel mai mult, controlul slăbește. Și aici apare adevăratul paradox al numelui. „Full Self-Driving" sună ca o promisiune de autonomie totală, dar în Europa este oficial FSD Supervised — un sistem de asistență de nivel 2. Volanul și pedalele se pot comporta ca la o mașină autonomă, dar răspunderea legală rămâne integral a omului, care nu își permite să privească în altă parte nici măcar o secundă.
Această schimbare de atitudine nu a apărut din senin. Pe 10 aprilie 2026, autoritatea olandeză RDW a fost prima din Europa care a aprobat FSD Supervised, după mai bine de un an și jumătate de teste. Lituania, Estonia, Danemarca și Belgia au urmat același drum. Franța ar fi putut pur și simplu să se alăture acestei liste. Nu a făcut-o — și, în loc să accepte decizia altui stat ca atare, a preferat să facă propria evaluare.
Dosarul e departe de a fi închis. Ministerul continuă discuțiile cu Tesla, Țările de Jos și alte state, iar toamna va aduce la aceeași masă actorii industriei franceze de conducere autonomă. De acum, soarta FSD în Franța nu va mai depinde de promisiuni privind termenele, ci de două criterii măsurabile: dacă sistemul renunță să depășească viteza legală și dacă reușește să dovedească faptul că păstrează efectiv atenția șoferului.
